Actuala catedra a CNU le poarta un profund respect si incearca zi de zi prin performantele obtinute sa le pastreze memoria vie si candela lor mereu aprinsa !

profesori Viorel Paizan si Carmen Grosu

ZIGMUND LUPU ( JUMA )

Printre profesorii de sport care si-au desfasurat activitatea la Liceul “Unirea” din Focsani, s-a numarat si Lupu Zigmund, nascut la 11 noiembrie 1918, la Husi, dupa cum este mentionat in actul sau de nastere.

In autobiografia sa, alcatuita la 17 februarie 1952, referindu-se la familie, Zigmund Lupu precizeaza; “Tatal meu s-a ocupat cu viticulture, fara a fi proprietar, mama casnica, socrul meu functionar, soacra casnica. Suntem cinci frati: Rasela 54 ani, vaduva, Isac 52 ani, casatorit, cu doi copii, viticultor 3 ha vie, Rebeca 50 ani, casatorita, cu doi copii si Samoil, medic  uman, cu un copil. Cumnatul si nepotii din Bucuresti- membrii P.M.R, fratele Samoil membru P.M.R, Isac fara de partid. Tatal fara de partid, nu a facut in trecut niciun fel de politica, nu a posedat si nu poseda niciun fel de avere, fiind actualmente intretinut de subsemnatul.”

S-a casatorit cu Janete, fosta Iticescu, angajata la statia de sudura. Pe cand avea doar trei luni, familia sa s-a stabilit in Focsani. In 1929 a absolvit cursul primar la scoala Comunitatii Evreilor din localitate, iar 1939-Liceul “Unirea”.

Si-a servit tara in Regimentul 10/50 Infanterie, “fiind scos din armata in anul 1940 din cauza originii mele de evreu.

Nu a ajuns pe front, lucrand obligatoriu in lagar la unitatile I.C.F., Regimentul 53 Infanterie Fortificatie, Regimentul 5 Artilerie Grea, Batalionul 3 Drumuri. In anul 1952, in lunile septembrie si octombrie, a fost concentrate la U.M.03101, avand gradul de fruntas si ocupand functia de loctiitor Comandant Studii, in calitate de specialist in educatie fizica.

Inca din liceu s-a intretinut din meditatii si din orele de educatie fizica pe care le-a avut la Scoala Comunitatii Evreilor din Focsani. In 1936 era, deja, salariatul acestei institutii.

Intre 1940-1944, a activat ca profesor de sport la Liceul Evreiesc din Focsani, iar din 1944 si pana 1947 la Gimnaziul Mixt al Comunitatii Evreiesti din Focsani. Intre 1947-1949, si-a desfasurat activitatea la Liceul Comercial din oras; intre timp in 1948 tine si la Liceul “Unirea” orele de sport.

Intre anii 1948-1951 a urmat cursuri de perfectionare in materie de sport, la Focsani, Bacau si Bucuresti. A fost numit sef al cercului pedagogic al profesorilor de educatie fizica din Focsani.

A detinut functii la Oficiul Sportului Popular si al Comitetului Centrului de Fizica si Sport.

In 1952 a participat la cursuri de specialitate in Capitala si a condus la randul sau, ca director, o astfel de activitate.

Din februarie 1945 este membru al sindicatului salariatilor din invatamant, iar din 1948 al Crucii Rosii.

A devenit arbitru pentru sase discipline sportive, la categoriile I si II.

Era legitimat la Clubul Sportiv Unirea Focsani, unde facea parte din echipele de volei si baschet.

A condus activitatea Scolii Sportive de trei ani din Focsani la sectiile Fotbal si Baschet, arbitrand meciuri de nivel republican.

Dupa pensionare a emigrat in Israel, decedand la Haifa.

Referindu-se la profesorul Lupu, un elev de-al sau, Romeo Mihaila, avea sa afirme: stia ca nimeni altul sa-ti dozeze efortul  pentru a duce cursa contra cronometru la un bun sfarsit.

Unul dintre elevii sai il definea astfel: Juma era un profesor energic, plin de verva, stia sa se faca apropiat de noi. Mi-l amintesc cu placere.

Zigmund Lupu a fost unul din profesorii iubiti de multe generatii de elevi; dovada  o constituie, intre altele, marturia lui Vladimir Serban: Juma. Numele lui era Lupu, dar nimeni  nu-I spunea asa. Isi lua foarte in serios rolul de profesor de gimnastica. Ne punea sa facem de toate: sa alergam, sa sarim, sa jucam fotbal, baschet, handbal… Ora de sport era o bucurie pentru mine. Ii paream a fi totusi un elev oarecare, nu stiu de ce.

Ne-a obligat sa indeplinim normele sportive pentru obtinerea insignei G M A (gata pentru munca si aparare). Intre norme era si inotul. Nu stiai sa inoti, trebuia sa schiezi: eu eram din categoria asta, dar de unde sa stiu eu a schia, tocmai la Focsani si inca in acele vremuri? Am schiat pe strada pe care se afla liceul de fete Cuza Voda. Penibil, catastrofal! Si culmea, am luat insigna G M A de aur… . De atunci, niciodata nu mi-am mai varat picioarele in  schiuri.

Cand iarna era prea frig, ne tinea in clasa. Asa, odata, ajungandu-I la urechi ceva, Juma l-a incercat pe Toto Nicolau (disparut, saracul), punandu-l sa raspunda la o suita de intrebari de genul: in ce an a fost olimpiada cutare? dar care este recordul olimpic? cine il detine? de cand? Facandu-ne praf, Toto a raspuns cu o mare siguranta de sine si foarte exact, avand confirmarea lui Juma, uluit si el, cu neasteptat  de multe amanunte care, de altfel, nu i se cerusera… .

Profesor – legenda sub numele de Juma, datora simpatiei, generozitatii si naturaletei cu care s-a daruit fiecarei  generatii de elevi, Lupu Zigmund se regaseste si astazi in memoria colectiva a orasului Focsani.

Prezenta datorata in cancelarie si clasa, prin jovialitatea, sinceritatea, caldura si neacceptarea niciunei umbre de character in relatiile interumane, profesorul Lupu Zigmund a trecut dincolo de incinta Liceului Unirea si s-a implicat nemijlocit si ardent in viata si activitatea organizatorie – administrative si competitionala sportului focsanean.

Respectul focsanean fata de omul  si profesorul Lupu Zigmund, cu profunzimea si raspandirea in constientul socio-uman focsanean, a insemnat si anularea, aproape totala, a nuantei entice, evreiesti, a numelui sau. >>

* FOSTI PROFESORI AI LICEULUI UNIREA FOCSANI – HORIA DUMITRESCU SI IONUT ILIESCU

ALECSANDRU COPCESCU

S-a nascut in ziua de 30 ianuarie 1858, in comuna Grebanu, judetul Ramnicu-Sarat.

A fost elev la Scoala Primara Nr.3, din Capitala, in 1870. A absolvit 4 clase de liceu, tot in Bucuresti, la “Sfantul Sava”. In 1889, a terminat cursurile Societatii de Tir si Gimnastica din Bucuresti.

La 15 martie 1889, a sustinut concurs pentru catedra de gimnastica la Liceul din Galati, comisia fiind alcatuita din dr. Al. Boicescu-presedinte si G. Mocianu si N. Velescu, membri.

Si-a inceput cariera ca profesor suplinitor la Scoala Normala din Galati, la 1 mai 1882, unde a fost in activitate pana la 30 august 1883.

Intre 30 august 1883 si 15 februarie 1885 a lucrat in armata, transferandu-se la Braila.

De la 15 februarie 1885, a functionat, ca suplinitor, la Liceul “Unirea” din Focsani.

La 15 februarie 1889, a concurat pentru catedra de scrima si gimnastica de la Liceul din Galati, obtinand media 8,20. De la 15 martie 1889 a optat pentru aceeasi catedra la Liceul Unirea din Focsani, devenind profesor titular provizoriu.

De la 30 iulie 1892, este profesor titular definitiv. In perioada 1 septembrie 1889-1 aprilie 1901 a ocupat functia de secretar al Liceului din Focsani, pe care a mai detinut-o si intre 1 iulie 1905-10 aprilie 1907.

In mai multe randuri, a suplinit ore de desen si caligrafie.

In 1907, a avut o norma didactica de 12 ore.

Bun vorbitor de limba franceza, in ianuarie 1924 Alecsandru Copcescu era maestru de gimnastica si presedintele Societatii Sportive a Liceului “Unirea”, in numele careia a organizat cu elevii multe serbari culturale.

In acest an, Copcescu marturisea “ca sunt in localitate de aproape 40 ani si cunoscut de tot orasul”.

A facut parte din Societatea Corpului Didactic din Focsani.

In 1889 a fost decorat cu medalia “Rasplata muncii”, clasa I, iar in 1921 a primit o Adresa de multumire din partea Comitetului Central de organizare a Receptiunii excursiunii nationale italiene.

La 29 aprilie 1895 s-a casatorit cu Sevasta N. Radian, institutoare, cu care a avut doi copii. Referindu-se la sotia sa, Alecsandru Copcescu spunea, cu mandrie si amaraciune totodata: “Sotia a fost Institutoare si Directoare a Scoalei primare de fete nr. 4 din localitate timp de 14 ani.

Actualmente este pensionara si primeste ca pensie, cu toate sporurile 1052 lei lunar, atat cat sa nu moara de foame, dupa o munca de 37 de ani de invatamant.”

In perioada 1874 – 1885 a fost militar voluntar, fiind repartizat la arma Artilerie. La finele Razboiului de Independenta din 1877 – 1878 era sergent aghiotant. In 1889 a devenit ofiter in rezerva.

Inainte de a intra in invatamant a fost militar active in Regimentul 7 Artilerie. In 1885, camd Regimentul 7 Artilerie s-a mutat din Braila la Focsani, a suplinit din nou la Liceul “Unirea”. Gratie calitatilor sale militare, Alecsandru Copcescu a fost decorat in mai multe randuri: in 1878-“Crucea Trecerii Dunarii” si “Aparatorii Independentei”, in 1905 – Medalia Jubiliara “ Carol I”, in 1911- “Coroana Romaniei” in grad de cavaler si in 1923- “Steaua Romaniei”.

Pensionat la 1 septembrie 1926, a fost rechemat la catedra, lucrand pana la 1 septembrei 1927. A decedat la 15 iunie 1928. Avea 68 de ani.

* FOSTI PROFESORI AI LICEULUI UNIREA FOCSANI – HORIA DUMITRESCU SI IONUT ILIESCU