România 100.2100.152 - Ceahlău, 19-21 iunie 2017

     Am fost la sfârşit de iunie în Ceahlău. Pentru România. Şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. A fost o experienţă densă şi frumoasă, dar obositoare, pentru că într-o zi a trebuit să urcăm şi să coborâm circa 1000 de metri, pe conglomerate alunecoase şi zone cu inclinare mare. Relieful specific, cu stânci frumos modelate de agenţii externi, abrupturile marginale ce-ţi taie răsuflarea, poliţele celebre, platoul de mare înălţime, structura de sinclinal suspendat, ne-au impresionat. Am ascultat şi poveştile captivante ale Ceahlăului, muntele sfânt al Moldovei.

      Am urcat pe la Fântânele, şi am ajuns în creastă în două ore, iar de la Cuşma Dorobanţului (1600 m - stâncă izolată care veghează de veacuri Ceahlăul), am mai avut foarte puțin până la Toaca (al doilea vârf ca altitudine din Masivul Ceahlău, după Ocolașul Mare.) Am trecut pe lângă Panaghia (se pare că nu a fost dintotdeauna o stâncă de piatră rece; după cum spune legenda sa, aceasta ar fi fost o fată frumoasă) şi în zece minute am ajuns la baza vârfului. În 20 de minute ne aflam în vârf, la 1904 m.  De aici am văzut lacul Izvorul Muntelui, satul Ceahlău şi staţiunea Durău şi viaductul de la coada lacului, aflat la Poiana Teiului, precum şi toate localităţile de pe malul stâng al Bistriţei; se vedeau, de asemenea, Munţii Stânişoarei şi tot sudul Moldovei, până spre Dunăre şi Marea Neagră. Priveliștea de sus ne-a oferit o altă perspectivă asupra țării noastre.

     Am ajuns la cabana Dochia, unde am mâncat şi ne-am odihnit puţín, iar după pozele de rigoare, am luat-o spre schitul din apropiere, un schit de călugări. Pe coborâre ne-au prins câţiva stropi de ploaie, pe la Morminte (1470 m), dar până la cabana Fântânele am scăpat. Cât am stat la cabană să ne hidratăm, a început ploaia, unul dintre norii care ne ameninţau, descărcându-se. A fost doar o răpăială scurtă de vară, pentru că, într-un sfert de oră, am putut să ne reluăm coborârea spre Durău. La cinci minute după ce am ajuns la hotel, a început o ploaie de vară, torenţială. Noi eram la adăpost şi ne-am  bucurat, căci era a doua oară când ni se întâmpla asta în nicio lună. Să mai zică unii că nu ne veghează cineva de sus !

     I-am întrebat pe câţiva dintre cei implicaţi în aventura din Ceahlău, cel mai înalt munte al Moldovei, ce au simţit pe creastă. Irina Topoliceanu ne-a spus că „excursia pe Masivul Ceahlău a fost o experienţă frumoasă. Am putut observa peisaje unice şi o faună diversă. Abia aştept următoarea drumeţie pe munte”. Alexia Ciută spune că excursia „a fost o lecţie distractivă de geografie, pe care aş vrea să o refac cât mai curând”, iar Cezar Vulpe a adăugat că „a fost o experienţă frumoasă alături de colegi, în care am respirat aer curat de munte şi am văzut cât de frumoasă este România, privită de sus”.

     Vom continua să redescoperim noi colţuri ale României, pentru că e a noastră şi pentru că e frumoasă România noastră dragă, iar vacanţa e aşa de lungă...

Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU