România 100.2100.152 - Moldova, 20-22octombrie 2017
La sfârşitul lunii octombrie am plecat în nordul Moldovei. Pentru România şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. Urma să descoperim o lume de basm, în care istoria a fost scrisă. O lume ireal de frumoasă în care legendele prind viaţă şi în care marii scriitori ai neamului românesc şi-au făcut veacul.
Am pornit spre Iaşi cu sete de cunoaştere şi cu o bucurie inexplicabilă. Am descoperit un oraş plin de poveşti nescrise, ce ne induceau o stare de relaxare, de nostalgie…era de nedescris ce simţeam. Peisajul era superb şi eram tare încântaţi că soarele zâmbeşte alături de noi şi că ne împărtăşeşte starea de bine. O toamnă blândă îmbrăca oraşul şi un vânt lin ne acompania pe străzile frumosului Iaşi.
Prima noastră oprire a fost la Casa Vasile Pogor, sediul Societăţii literare Junimea şi al revistei literare „Convorbiri literare”. Am trecut prin principalele etape şi curente literare ale ultimelor 2 secole. Impresionant cum într-un singur loc găseşti atâtea piese din puzzle-ul istoriei României.
A urmat apoi Bojdeuca lui Creangă, locul în care scriitorul pentru „copii cu vârste între 7 şi 90 de ani” şi-a trăit ultimii 17 ani din viaţă. O casă modestă, pierdută printre dealuri, în care dăinuie sufletul „de humă” al lui Ion Creangă. Această casă l-a găzduit şi pe marele nostru poet, Mihai Eminescu, care a fost impresionat de peisajul rustic unde „când se lasă sara, coborau turme de oi, buciumul suna cu jale, apele izvorau clar din fântâne, de undeva, dinspre biserica Vulpe sau Sf. Haralambie, se auzea toaca răsunând mai tare”.
Plecăm să facem cunoştinţă cu alt „stâlp” al literaturii româneşti, Mihail Sadoveanu. În casa acestuia, descoperim documente privind istoricul casei, precum şi al personalităţilor care au locuit-o. De asemenea, avem ocazia să vedem şi obiecte ce i-au aparţinut marelui scriitor.
Din ce în ce mai entuziasmaţi şi mai curioşi, dorim să admirăm Teiul lui Eminescu pe care-l găsim în Parcul Copou, un parc frumos amenajat, curat, în care copiii, alături de părinţii şi de bunicii lor, se bucurau de razele palide ale soarelui tomnatic. Teiul, neclintit de mai bine de un secol, este păzit de bustul sculptat al „Luceafărului poeziei româneşti”.
În continuare vizităm Casa Dosoftei, în care găsim manuscrise şi cărţi vechi, o colecție de icoane din secolele XVI-XVIII şi o machetă de tiparniță din timpul mitropolitului Dosoftei. Nu uităm să facem o vizită şi la Palatul Culturii, ale cărui încăperi ascund jumătate din istoria Iaşiului. Din păcate, timpul este limitat şi ne grăbim să vedem toate cele 3 secţii ale muzeului. Mergem să ne închinăm şi să ne rugăm la Mitropolie, unde se odihnesc moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi, de asemenea, la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi.
Prima zi din mica noastră călătorie se încheie şi ziua următoare, dis-de-dimineaţă, ne îndreptăm spre Ipoteşti. Dorim să vizităm casa în care a copilărit Mihai Eminescu, dar nu avem acest noroc deoarece ea este în renovare şi o putem admira doar pe exterior. Însă ne consolăm cu complexul muzeal, cu bisericuţa familiei, cu capela şi cu amfiteatrul. Ne continuăm drumul spre Suceava şi poposim la Cetatea de Scaun. Vizităm şi Muzeul Satului Bucovinean, care ne transpune într-o lume a satului necunoscută nouă, plină de tradiţii şi cu o atmosferă ce alungă orice stres cotidian.
Nordul Moldovei este o zonă renumită pentru sutele de biserici şi mănăstiri pe care le găzduieşte, dintre care noi vizităm Dragomirna, Rădăuţi, Putna şi Suceviţa.
A treia zi, la întoarcere, oprim, mai întâi, la Salina Cacica, apoi străbatem Ţinutul Neamţului, ce ne duce din nou cu gândul la Creangă. Astfel că vizităm casa în care acesta a copilărit, unde întâlnim un ghid înrudit cu scriitorul, care ne uimeşte cu talentul său de povestitor, ce nu l-ar face de ruşine pe însuşi Ion Creangă. Ultima oprire este cea de la Muzeul Etno-Folcloric „Neculai Popa”, din Târpeşti. Acest loc are rolul de a transmite tradiţia mai departe şi de a prezenta tinerelor generaţii o parte din obiceiurile strămoşilor lor. El înglobează obiecte de arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase, icoane, pictură naivă, dar și creații ale lui Neculai și Elenei Popa: măști, costumații pentru spectacolele de iarnă, sculptură în lemn și piatră.
Ajungem acasă, obosiţi fizic, dar cu sufletul fericit şi cu mintea încărcată de cunoştinţe despre România noastră dragă, pe care dorim să le împărtăşim cu familia, cu prietenii şi cu domnii profesori. O experienţă de neuitat pe care orice român ar trebui să o trăiască cel puţin o dată în viaţă. Nu uitaţi de trecutul nostru şi nici de cei care ne-au construit prezentul!
Iată câteva opinii ale celor implicaţi în proiect:
„După părerea mea, o excursie bună este aceea în care îmbini învăţatul cu distracţia, unde legi noi prietenii şi îţi creezi amintiri care îţi vor rămâne mult timp în suflet. În cadrul excursiei din Moldova am vizitat locuri unde m-am simţit ca-ntr-o poveste şi am retrăit vechile epoci pe care acestea le-au reprezentat cu mândrie. Consider că acest proiect m-a apropiat de ţara mea şi de valorile acesteia, deci a fost o experienţă pe care aş repeta-o cu drag.”
Diana Mihaela Năstase, X E
„Excursia în nordul Moldovei m-a făcut să văd cu alţi ochi frumuseţile ţării noastre şi poveştile istorice aduse de locurile cu o încărcătură simbolistică foarte mare. Pot spune că mi-a deschis şi mai mult apetitul pentru noi descoperiri.”
Irina Elena Năstase, X E
„Nu regret cu niciun preţ faptul că am mers în excursia din cadrul proiectului România 100.2100.152. Am avut ocazia să văd o mică parte superbă din frumuseţea nedescoperită a României, Nordul Moldovei, să mă umplu de sentimente de melancolie şi să mă descarc de toate energiile negative.”
Denisa Elena Racoviţeanu, X E
„A fost o excursie frumoasă, în care am putut afla mai multe despre ţara noastră şi în care am petrecut clipe frumoase alături de colegii mei.”
Carla Andreea Manole, X E
Semnat,
Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU.
