Între 17 şi 24 iulie, adică pe la mijlocul verii, am plecat în Munţii Apuseni. Pentru România. Şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. A fost prima mea experienţă la intensitatea aceasta, dar pe care aş repeta-o cu orice ocazie. Am mers la Roşia Montană să auzim povestea aurului. Şi blestemele care i-au făcut atât de săraci pe oamenii locurilor, în loc să fie cei mai bogaţi. A fost pentru mine un moment în care am simţit că ce e frumos nu se află la suprafaţă, ci trebuie căutat şi mai ales admirat de noi toţi, în străfunduri. Am ascultat fascinaţi povestea lui Mihăilă Grita şi a altora dinaintea lui. Unii au construit şcoli şi biserici cu aurul de la Roşia Montană, alţii au risipit averi fabuloase fără să lase ceva în urma lor, imperii  au trăit de pe urma bogăţiilor scoase din Munţii Apuseni.

    Ne-am dus apoi la Vidra, în inima Apusenilor, pe valea Arieşului Mic, pentru a ne întâlni cu spiritul lui Avram Iancu, „crăişorul munţilor”.  E simbolul moţilor şi al neamului ăstuia, Avram Iancu, care conducea la 24 de ani revoluţia în Ardeal, luptând pentru drepturile celor mulţi şi obidiţi. L-au uitat mai apoi, moţii, pe Avram Iancu şi la nici 50 de ani murea părăsit de toţi, o umbră a celui care arsese pentru neamul său. Am pătruns in interiorul unor minunate sculpturi ale naturii, adevărate frumuseţi ce ne-au făcut să trăim senzaţii de neuitat. Mai mult sau mai puţin afectate de mersul lumii, peşterile din Apuseni merită vizitate: Meziad, Cetăţile Ponorului, Urşilor, Scărişoara, Peştera cu Cristale din mina Farcu şi multe altele. Am râs, am obosit, am alergat sau ne-am odihnit, am mers pe drumuri aflate departe de agitaţia cotidiană, am respirat cel mai curat aer şi ne-am încărcat bateriile cu frumosul şi neatinsul naturii.

      Cred că pentru noi toţi, săptămâna petrecută printre frumuseţile Apusenilor, a fost una minunată, plină de momente speciale petrecute alături de colegi. Am plecat cu un zâmbet larg, cu zeci de imagini frumoase şi cu trasee inedite, unde am reuşit să ne depăşim limitele şi să realizăm că, dacă avem voinţă, putem să facem orice ne propunem şi că excursii de genul acesta şi profesori implicaţi şi dedicaţi lucrurilor de calitate pe care le fac, sunt ceea ce ne trebuie nouă, uniriştilor, celor care iubim România şi o preţuim aşa cum este, celor care ştim că lucrurile şi poveştile frumoase se nasc pe cărări de munte…

                                                  Cu drag şi dor de munte, Ioana Soare , 10C

     Iată ce ne-au declarat câţiva dintre cei care au mers să descopere România şi inima Transilvaniei, Apusenii:

     “Tabăra cu domnul de geografie, a reprezentat cea mai grea şi cea mai solicitantă săptămână, dar şi cea mai frumoasă. Dacă mi-ar fi spus cineva anul trecut că o să ajung să văd peşterile Meziad, Scărişoara, Cetăţile Ponorului, nu l-aş fi crezut. Îi mulţumesc domnului profesor, pentru că mi-a oferit şansa de a vedea atâtea lucruri unice şi uimitoare, în numai o săptămână” 

Alexandra Constantin, 10C

     “Ii sunt recunoscător domnului profesor pentru că mi-a dezvăluit secretele Carpaţilor Occidentali  şi îi mulţumesc pentru o săptamână în care am văzut atâtea minunăţii aflate chiar aici, în România şi despre care nu aveam idee până acum, că există.” 

Andrei Anghel, 10C

     “Această tabără a fost un prilej de a vizita locuri deosebite şi de a învăţa lucruri noi, dar mai ales de a ne descoperi ţara şi bogăţiile ei” 

Cristina Postolache, 10C

     “O tabără specială în care nu numai că ne-am distrat, dar am şi învăţat mai multe despre România şi istoria românilor. Această tabără m-a făcut să fiu mândru de ţara mea şi m-a învăţat că nicăieri nu-i mai bine ca acasă.”

Andrei Cherciu, 10C

     “ Pentru mine, tabăra din Munţii Apuseni a însemnat atât unirea cu natura, cât şi evadarea în frumuseţe, alături de mulţi oameni minunaţi. “

Sorina Țicău, 10C

Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU

Imaginea anterioară  Imaginea 1/28  Imaginea următoare