România 100.2100.152 - Dobrogea, 9-11 iunie 2017

     Am fost în iunie 2017, în Dobrogea. Pentru România. Şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. Pe o vreme ploioasă şi ceţoasă, am pornit spre Babadag. Am vrut să redescoperim Dobrogea, ajungând în cel mai înalt punct al munților Măcin, vârful Țuțuiatu (467m). Călătoria aceasta a fost şi una prin istorie, iar obiectivele vizitate ne-au trezit sentimentul de mândrie că suntem fiii acestei ţări .

     La o oră matinală, dezavantajați fiind de vreme, am plecat către Babadag. Prima oprire a fost la cariera de granit de la Turcoaia, unde am fost întâmpinați de un fost unirist, acum director al carierei, și echipați ca niște adevărați lucrători, am descoperit ce înseamnă exploatarea pietrei, văzând cu ochii noştri diferența dintre un munte neexploatat și unul exploatat. Am pornit mai departe, căci aveam de vizitat cetatea medievală Enisala, situată pe un promontoriu calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. A fost construită în a doua jumătate a secolului XIV, cu scop militar şi comercial. Următorul obiectiv a fost la Adamclisi, Tropaeum Traiani, monument triumfal roman, ridicat în cinstea împăratului Traian. Am vizitat și peștera Sfântului Andrei, care a fost redescoperită în anul 1943 de către preotul Constantin Lembrău; o excursie în care să nu trecem pe la un loc sfânt nu există. Cetatea Histria ne-a impresionat fiind prima așezare urbană din România, astfel că nu am putut să o ocolim și nici să nu o admirăm. Și în sfârșit, în ultima zi am cucerit vârful Țuțuiatu. Ne-am desfătat privirea cu minunate priveliști ale Dobrogei noastre frumoase şi bătrâne. Am urcat pe granite, vârful fiind un rest hercinic. Asemenea lucruri nu vezi oriunde, deci ne-am simțit mândri de această reușită. Traseul a fost relativ ușor pentru cineva antrenat din ieşirile anterioare. Am descoperit acel sentiment de bucurie, când izbândești, ducând la bun sfârșit ceva ce credeai că nu e cu putință. Am descoperit acea parte a României despre care nu se vorbește, frumusețea ei neatinsă.

     Toți am fost încântați de cele văzute! Iată ce ne spune Eduard Drăgan,  elev în clasa a VII-a, pasionat de geografie, despre această excursie: „Mi-a plăcut mult peisajul observat de pe vârful pe care am urcat(n.r. Ţuţuiatu), deoarece este cel mai înalt punct din Dobrogea și puteam observa granița cu Ucraina. A fost un traseu relativ scurt, dar foarte solicitant în ultimele etape. Mi-a plăcut și cariera de la Turcoaia pentru că am aflat multe despre exploatarea granitului folosit la construirea drumurilor şi a autostrăzilor. Mi s-a părut amuzant momentul în care microbuzul nostru a rămas împotmolit în noroi.”. De asemenea și Ana Mîndroiu ne-a împărtăşit impresiile sale: „Am pornit cu gânduri pesimiste. Plouă rareori în Dobrogea și chiar într-o astfel de zi s-a întâmplat să mergem. Credeam că nu oprim pe drum, că mergem direct la Babadag. Și uite așa m-am trezit în adidași la cariera de granit de la Turcoaia, unde evident că era noroi. Pe munte a fost într-adevăr minunat! Natura ne încărca de energie, iar peisajele de culoare. Puteam admira la fiecare pas împrejurimile, căci traseul, fiind ușor, nu necesita o mare atenție. A fost o experiență minunată! În 3 zile am redescoperit plaiuri românești și o fărâmă din istoria României noastre dragi!”. Ștefania Frunză ne mărturisește că „Având în vedere media de vârstă a grupului de excursioniști, alături de care în iunie vizitam Dobrogea, nu mă așteptam să pot trăi cu maturitate această nouă experiență. Însă, când am ajuns pe vârful Țuțuiatu, obiectivul nostru principal, am zărit orașele Galați, Brăila și până dincolo de granițele țării noastre, întreg peisajul fiind armonios împărțit de Dunăre. Toate aceste mărturii ale trecerii timpului și ale prezenței noastre pe aceste meleaguri mi-au dat un intens sentiment de demnitate însoțit de bucuria apartenenței la un neam”.

     Terminând traseul ne-am simțit atât de puternici, de parcă am fi mutat munții din loc. Iar acesta este doar începutul! Ambiția, dar și dorinţa de a descoperi România, ne vor ajuta să ajungem mult mai sus, dar am început cu pași mici, cu vârfuri accesibile. Vor urma alte încercări temerare, căci în România noastră dragă, avem multe „vârfuri” de cucerit !

                                                                                                                      Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU.