Am fost în mai 2017, în Ciucaş. Pentru România. Şi pentru toţi uniriştii care simt româneşte. Am stat la Cheia şi de aici am urcat a doua zi pe culmea Zăganu-Gropşoarele. Am mai fost în Ciucaş, dar pe vârful cu acelaşi nume, la 1954 m. Am vrut să facem altceva, ca pentru un proiect foarte drag nouă, cum este România 100.2100.152 şi am mers pe cealaltă culme, Zăganu-Gropşoarele. Am ales special Carpaţii de Curbură şi Ciucaşul pentru a începe acest proiect, deoarece de aici putem vedea toate provinciile istorice (Transilvania, Muntenia şi Moldova).

      Am pornit într-o nouă călătorie în Ciucaş, plecând de pe Valea Berii. Vremea nu era prielnică iar traseul pe care îl aveam de parcurs, destul de lung. Urcând pe creastă, am constatat că vântul bătea cu putere, iar ceața era deasă, însă dorința noastră de a ajunge în vârful Gropșoarele – la 1883 m – nu a putut fi oprită de niciun factor perturbator. Astfel, am ajuns pe culme bucuroși, mândri de noi, reușind să privim de la înălţime cele trei mari provincii din România noastră. Am văzut frumoasele piesaje din această zonă a țării: Ciucașul, impunător, cu Tigăile sale, (aria protejată reprezintă o zonă naturală din centrul masivului Ciucaș), ce cuprinde un relief specific pe conglomerate, cu turnuri, ciuperci de diferite forme și dimensiuni ce au luat naştere prin acțiunea agenţilor modelatori externi (îngheț-dezgheț, vânt, diferenţe de temperatură), Culmea Bratocei cu Sfinxul Bratocei (un megalit antropomorf situat la o altitudine de 1.623m). Suntem mândri de România noastră frumoasă, de peisajele care-ţi taie răsuflarea, ne simțim minunat că avem o astfel de ţară şi că am reuşit să ajungem aici să o descoperim sau să o redescoperim iar şi iar, ca uniriști.

     Iată câteva opinii ale celor implicaţi direct şi care au fost peste măsură de încântaţi de ceea ce au văzut. Irina Vrabie spune că „excursia în Ciucaș a fost cu totul deosebită, trecută la experiențe de viață, nu la activități școlare. Chiar dacă traseul a fost destul de greu pentru cineva fără antrenament, ca mine, satisfacția și mândria de la sfârșit au fost de nedescris. Peisaje perfecte și oameni de treabă, aș mai merge oricând!”, iar Cristina Enoiu o aprobă, zicând: „Excursia în Ciucaș a fost o aventură mai interesană decât mi-aș fi putut imagina. Am avut un traseu superb, cu locuri și înălțimi de neatins până atunci. Când urci pe munte, te întorci la adevăr, la ceea ce ești cu adevărat, la ceea ce te definește pe tine, în esență. Noi eram o gașcă mare de oameni cu ambiții mari, pe cât de energici, pe atât de nebuni și pe atât de frumoși. M-am întors acasă cu energie pentru mult timp, dar și cu sentimentul că, până la urmă, am ajuns mai sus decât mi-am imaginat vreodată și că nu mă voi opri aici”. Pe de altă parte, Mihai Sima afirmă următoarele: „În dimineața în care trebuia să plecăm spre Masivul Ciucaș, ceața părea să fie cel mai mare impediment pe care îl puteam întâmpina, dar măcar am reușit să zăresc o ursoaică și o căprioară. După câteva ore, am ajuns. Așteptam să văd un peisaj de poveste, dar ceața încă nu se risipise și lucrurile păreau să fi fost de prisos. După ce am început coborârea, ceaţa a dispărut și temperatura a crescut semnificativ. Din vârf, am plecat cu 2-3 grade, iar jos, deja erau 20 de grade. A fost o trecere termică foarte interesantă. Cu toate că nu am reușit să vedem tot ceea ce ne-am dorit din vârf, a fost o experiență pe care nu o voi uita curând și pe care aș repeta-o oricând cu plăcere.”

     Abia după ce am ajuns la drumul național și am încheiat cu brio acest traseu istoric pentru unii dintre noi, ne-am dat seama cât de norocoși suntem că trăim într-o țară atât de bogată în peisaje care îți taie răsuflarea. A fost un antrenament bun pentru drumețiile ce vor urma. Vom reveni cu impresii din alte colţuri de Românie, pentru că e doar începutul...

Semnat,

Noi, cei care nu ne-am săturat de România. Şi nici de CNU

Imaginea anterioară  Imaginea 1/33  Imaginea următoare